Carmina Burana: ricerche sulla musica

Stetit puella

cb 177

 

Stetit puella

 
Setit puella | rufa tunica;
si quis eam tetigit, | tunica crepuit. | Eia!
Stetit puella | tamquam rosula:
facie splenduit | et os eius floruit. | Eia!
Stetit puella | bi einem bovme
scripsit amorem | an eime lovbe.
dar chom Uenus also fram; | caritate magnam,
hohe minne | bot si ir manne.
Stava una fanciulla in rossa tunica;
se uno la toccava, frusciava la tunica. Ehi!
Stava una fanciulla come una rosellina;
splendeva in volto, fioriva la sua bocca. Ehi!